Jocul de război Stalin’s War (2010, GMT Games) a fost creat de Ted Raicer, cunoscut
pentru mai multe wargames realizate, printre care cele mai de succes sunt WW2 Barbarossa to Berlin și Paths of Glory.
Jocul își propune să
simuleze campania din Est din cel de-Al Doilea Război Mondial. Taifun, Blau,
Nordlicht și multe altele operațiuni sunt toate incluse prin intermediul unor
cărți de joc. Unitățile de luptă sunt countere care reprezintă fronturi, armate
și corpuri de armată, de infanterie, cavalerie, tancuri, de munte, mecanizate
etc. Jocul a fost bine documentat, te poți convinge cu ușurință de acest lucru.
Sunt multe mecanici interesante de joc. Una dintre cele de bază este mecanica
card-driven, care practic reprezintă și un sub-gen de wargame, așa cum hex and
counter este alta, ambele definind Stalin’s War. În aceste
card-driven games (CDG), fiecare jucător ține în mână un număr de cărți
condiționat de anumite evenimente care se petrec în joc. Fiecare carte poate fi
folosită în mai multe moduri: ca puncte de operațiune, ca puncte de înlocuire
pentru unitățile de luptă distruse și ca evenimente. Unele evenimente pot aduce
în joc trupe de întărire sau pot cauza alte efecte importante. Nu contează doar
norocul la tragerea cărților, pentru că jucarea unor cărți este condiționată de
jucarea anterioară a altora, pe când alte cărți sunt disponibile spre a fi
jucate doar în anumite condiții (Blitkrieg cards vs Total War cards). Cărțile
trebuie jucate la momentul potrivit, în una din posibilitățile permise. De
multe ori deciziile sunt luate la limită, contribuie din plin la crearea
atmosferei în joc și totodată reprezintă și un factor de AP (analysis paralysis).
Nu intru în multe alte amănunte și nici în prezentarea sau analizarea mecanicilor de joc foarte interesante, unele deja ultra-cunoscute wargamerilor, dar trebuie amintite câteva concepte: advance, retreat, supply, TEC (Terrain Effects Chart), loss number, blitz, deținerea de resurse petroliere (are și petrolul românesc rolul său, dar și mai important e cel din Caucaz), prezența counter-ului Stalin și bineînțeles numeroasele excepții de la reguli fără de care un wargame nu ar fi wargame. Jocul are mai multe condiții de a câștiga, fie de partea rușilor, fie de cea a Axei (germani, români, unguri și italieni). Stalin’s War este un joc care simulează destul de bine campania Barbarossa. Aș aminti și câteva deficiențe pe lângă acel AP care planează asupra CDG-urilor în general: Axa pare a fi avantajată în condițiile în care nu se joacă după regulile de Tournament; cărțile Total War apar foarte rar în joc; Reinforcement Card #4 e aproape un must, spre a fi inclus încă de la început de joc pentru ruși, astfel încât jocul să fie balanced; sunt destul de multe reguli și excepții de la reguli. Jocul trebuie încercat, fie că ești pasionat sau nu de wargame sau WW2. Este o experiență interesantă, educativă și poate conferi un teren de experimentare a what if-ului istoric. Pentru un pasionat al jocurilor de societate este o recomandare, pentru că sunt numeroase mecanici de joc care nu sunt de ocolit. În final nu pot să spun decât că prin Stalin’s War, Ted Raicer did it again!
 |
| Coperta jocului Stalin's War |
Nu intru în multe alte amănunte și nici în prezentarea sau analizarea mecanicilor de joc foarte interesante, unele deja ultra-cunoscute wargamerilor, dar trebuie amintite câteva concepte: advance, retreat, supply, TEC (Terrain Effects Chart), loss number, blitz, deținerea de resurse petroliere (are și petrolul românesc rolul său, dar și mai important e cel din Caucaz), prezența counter-ului Stalin și bineînțeles numeroasele excepții de la reguli fără de care un wargame nu ar fi wargame. Jocul are mai multe condiții de a câștiga, fie de partea rușilor, fie de cea a Axei (germani, români, unguri și italieni). Stalin’s War este un joc care simulează destul de bine campania Barbarossa. Aș aminti și câteva deficiențe pe lângă acel AP care planează asupra CDG-urilor în general: Axa pare a fi avantajată în condițiile în care nu se joacă după regulile de Tournament; cărțile Total War apar foarte rar în joc; Reinforcement Card #4 e aproape un must, spre a fi inclus încă de la început de joc pentru ruși, astfel încât jocul să fie balanced; sunt destul de multe reguli și excepții de la reguli. Jocul trebuie încercat, fie că ești pasionat sau nu de wargame sau WW2. Este o experiență interesantă, educativă și poate conferi un teren de experimentare a what if-ului istoric. Pentru un pasionat al jocurilor de societate este o recomandare, pentru că sunt numeroase mecanici de joc care nu sunt de ocolit. În final nu pot să spun decât că prin Stalin’s War, Ted Raicer did it again!
